Alimentatie

By : | 0 Comments | On : iulie 3, 2011 | Category : Alimentatie

alimentatie

Ce inseamna sa mananci sanatos?

A manca sanatos nu inseamna neaparat sa renuntam la carne si dulciuri si sa trecem pe legume si fructe. Organismul uman are nevoie de o multime de elemente pentru a functiona. Toate au importanta lor, insa unele sunt de baza. Cele mai importante sunt cele care furnizeaza organismului energie si anume: proteinele, lipidele (grasimi) si glucidele (zaharurile).Ele sunt cele trei mari categorii de elemente care furnizeaza corpului, prin ardere, energie sau mai bine zis Kcal necesare unei zile. Pe langa aceste trei elemente, organismul uman mai are nevoie de vitamine, minerale si apa.

Mai jos aflati care este mancarea sanatoasa:

  • Alimentele bazate pe cereale
  • Fructe si legume:

1. Avocado: Apara organismul impotriva cancerului si poluarii.
2. Mandarina: Vitamina C intareste sistemul imunitar si imbunatateste aprovizionarea cu fier.
3. Portocala: Vitaminele continute in ea protejeaza organismul impotriva bolilor de inima.
4. Papaia: Potasiul regleaza cantitatea de apa si este buna pentru relaxare.
5. Pastarnac: Multa Vitamina A ajuta vazului.
6. Praz: Calciul continut in el are un rol important in coagularea sangelui si intareste oasele.
7. Telina: Uleiurile ajuta la vindecarea tusei si te ajuta sa respiri mai bine.

  • Mancati cat mai mult peste si cat mai putin porc.
  • Beti multa apa.
  • Cea mai buna apa este cea plata dar nu este rau daca mai beti si apa minerala. Un adult ar trebui sa bea intr-o zi aproximativ 2 litri de apa.

  • Nu pierdeti niciodata micul dejun.
  • Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei. Un mic dejun sanatos o sa va ofere energie pentru toata ziua si o mult mai mare capacitate de concentrare la servici/scoala, etc. Ce se mananca la micul dejun: paine neagra sau cereale, lapte sau produse fabricate din lapte (iaurt, branza…), fructe sau legume.

Gradul de civilizatie al unui popor este fara indoiala in directa legatura si cu felul sau de a se hrani. Se stie ca omul primitiv se hranea fie cu vanaturi, carne sau peste, fie cu fructe, ierburi si radacini si toate aceste alimente erau consumate in starea in care erau procurate sau erau pregatite intr-un mod cu totul rudimentar. In decursul secolelor, cu cat omul a ajuns la o treapta mai avansata de civilizatie, cu atat hrana lui a devenit mai variata si mai completa, iar felul de pregatire si de pastrare a alimentelor, mai diferit si mai complicat

Se stie ca durata medie a vietii omenesti depinde in mare masura de felul de alimentatie. Durata medie a vietii omului primitiv era foare mica, pe cata vreme astazi longevitatea sau durata vietii la popoarele civilizate este de doua sau de trei ori mai mare.

De asemenea, se poate spune ca nu exista un mijloc mai bun pentru pastrarea sanatatii — prin sanatate intelegandu-se perfectul echilibru morfologic si functional al organismului — decat o hrana echilibrata.

Daca sanatatea este pastrata de o hrana echlibrata, dimpotriva, cele mai multe dintre boli apar la oamenii sau, la popoarele care nu folosesc o astfel de hrana. Se cunosc nenumarate boli de nutritie provocate, unele de abuzurile, sau de excesele alimentare, altele de lipsurile alimentare si, in sfarsit, altele, de dezechilibrele alimentare. Pe de o parte pastrarea sanatatii unui individ, iar pe de alta parte existenta acestor boli numite de nutritie, au o foarte mare importanta sociala.

In sfirsit, modul de a pregati hrana si alimentele are o mare importanta economica. Folosirea rationala a alimentelor, pregatirea lor fara risipa, cunoasterea mijloacelor de a le prezenta cu o infatisare cat mai atragatoare, mai gustoase si mai bune in ce priveste pregatirea pentru digestie, inseamna o nemasurata economie.

Aspectul, pregatirea si gustul placut al mancarilor fac ca alimentele sa nu fie risipite. Ele sunt consumate cu placere si sunt utilizate de organism in intregime, iar digestia si absorbtia principiilor nutritive continute in ele se fac la maximum.

Cunoasterea mijloacelor pentru pregatirea unor mancari cat mai gustoase este, deci, o problema esentiala, extrem de importanta pentru fiecare gospodarie.

Prin „Cartea de bucate” pe care o prezinta astazi, Editura Tehnica urmareste sa puna la dispozitia gospodinelor o lucrare care sa le ajute in munca lor zilnica la pregatirea unor mancari cat mai variate, cat mai economice si cat mai gustoase.

Pentru a intelege mai bine insemnatatea hranei si rolul ei in pastrarea echilibrului morfologic si functional al organismului, deci a sanatatii, pentru a intelege de ce si cum trebuie sa ne hranim, ce inseamna hrana normala, asa-numita ratie de intretinere, care sunt elementele ce alcatuiesc nutritia — asa-numitele elemente nutritive — si ce sunt alimentele in general, trebuie sa fie cunoscute principiile esentiale de nutritie si de dieta. Cu cat aceste notiuni vor fi mai bine cunoscute si mai limpezi pentru fiecare gospodina, cu atat ele vor intelege mai usor ce inseamna o alimentatie rationala si echilibrata si ce importanta are pregatirea alimentelor.

Organismul uman poate functiona numai daca i se dau alimentele necesare, tot astfel cum o masina are nevoie de combustibil. Deci, din punct de vedere energetic, organismul poate fi asemuit cu o masina termica, deoarece energia dezvoltata de organism rezulta din oxidarea substantelor alimentare, care pot fi comparate cu combustibilul necesar masinii. Dar, spre deosebire de masina termica, organismul poate functiona un timp limitat chiar in lipsa alimentelor, consumand propriile sale substante pentru producerea energiei necesare functionarii sale normale.

Pentru a nu arde insa rezervele sale, organismul viu trebuie sa primeasca mereu alimente care, prin oxidare sa-i procure energia necesara. Energia continuta in alimente, pusa in libertate prin oxidare, este apoi folosita pentru indeplinirea nevoilor mecanice si calorice ale organismului.

Energia eliberata de alimente se masoara in calorii, o calorie reprezentand cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea cu un grad a temperaturii unui gram de apa.

Nu toate alimentele dau insa aceeasi cantitate de energie cand sunt arse in organism. Tinand seama si de pierderile suferite de alimente in timpul digestiei, valoarea energetica a partilor componente ale alimentelor este urmatoarea: proteinele 4 calorii pe gram, zaharurile 4 calorii pe gram, iar grasimile 9 calorii pe gram.

Cu ajutorul acestor cifre se poate afla usor valoarea energetica a alimentelor, daca se cunoaste compozitia lor.

De exemplu, considerand ca 100 g lapte contin 3 g proteine, 4 g grasime si 5 g zaharuri, aceasta cantitate de lapte va degaja aproximativ 68 calorii. In mod asemanator se poate socoti valoarea energetica a tuturor alimentelor.

Organismul uman, dupa activitatea pe care o desfasoara, are nevoie zilnic de o anumita cantitate de alimente. De exemplu, pentru o munca foarte usoara, sunt necesare 30 calorii pentru kilogramul de greutate corporala, adica un barbat de 70 kg necesita 2 100 calorii, iar o femeie de 60 kg, 1 800 calorii. Pentru o munca usoara sunt necesare 40 calorii pentru kilogramul de greutate corporala, adica respectiv 2 700 calorii pentru un barbat de 70 kg si 2 400 calorii pentru o femeie de 60 kg. La fel, pentru o munca mijlocie sunt necesare 45 calorii pentru kilogramul de greutate corporala, pentru o munca grea 50 calorii, iar pentru o munca foarte grea 60 calorii ceea ce revine, respectiv, la 4 200 calorii pentru un barbat de 70 kg si la 3 600 calorii pentru o femeie de 60 kg, in medie.

Trebuie sa se stie insa, ca in afara de energia mecanica sau calorica, organismul uman si, in general, orice organism viu are nevoie si de alte elemente, mult mai complexe. Pentru refacerea tesuturilor uzate, el are nevoie de elemente nutritive numite plastice. Organismul are nevoie, de asemenea, de asa-numitele elemente regulatorii, indispensabile unei bune functionari.

Alimentatia care procura organismului uman atat elementele energetice si elementele plastice necesare refacerii tesuturilor uzate. Cat si elementele regulatorii, necesare bunei functionari a organismului, constituie ceea ce se numeste regimul alimentar complet sau ratia de intretinere.

Prin regim alimentar complet sau ratie de intretinere se intelege, deci, hrana care, tinand seama de greutatea individului, de varsta si de activitatea sa, ii acopera toate nevoile sale organice, mentinandu-l in perfecta stare de sanatate, sau, cu alte cuvinte, regimul alimentar care aduce organismului toate elementele necesare, nu numai energetice, dar si plastice si regulatorii, si pentru mentinerea permanenta a starii de sanatate.

Cand regimul alimentar nu aduce, vreme mai mult sau mai putin indelungata, toate elementele necesare, se produce un dezechilibru in organism si apar tulburari de nutritie.

Asadar, regimul alimentar, pentru a fi complet, adica pentru a aduce ratia de intretinere indispensabila in raport cu varsta, cu sexul, cu starea individului sau cu munca sa, trebuie sa contina: elemente plastice (proteine), elemente energetice (zaharuri sau grasimi) si elemente regulatorii (vitamine, saruri minerale si apa) si sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • sa cuprinda alimente care sa procure energia necesara, mecanica si calorica, in raport cu activitatea individului;
  • sa procure cantitatea de proteine necesara mentinerii si repararii tesuturilor;
  • sa procure cantitatea de vitamine necesara bunei functionari a organismului;
  • sa procure sarurile minerale necesare rolului regulator si structural si, in sfarsit,
    • sa furnizeze cantitatea de apa necesara mentinerii echilibrului hidric, structural si vector.

S-a aratat mai sus ca aceasta ratie alimentara variaza dupa varsta individului, dupa starea sa fiziologica si dupa intensitatea muncii efectuate.

Astfel, pentru un barbat de 70 kg, sunt necesare cel putin 70 g proteine pe zi, din care aproximativ 2/3 sa provina din lapte, oua si carne, iar 1/3 din cereale, legume si fructe; 350 g zaharuri, care sa provina din fructe, piine si fainoase si aproximativ 70—140 g grasimi din care 1/2 sa fie de origine animala (unt, untura), si 1/2 uleiuri vegetale.

Necesitatile de vitamine, saruri minerale si apa pot fi, de asemenea, precizate pentru fiecare varsta sau sex.

Aceste necesitati sunt mai mari la femei in cursul sarcinii, cand cantitatea de proteine trebuie sa fie marita la 1,50 g pentru kilogramul de greutate corporala, astfel incat i sa se contribuie prin aceasta la repararea si mentinerea tesuturilor mamei, cum si la cresterea si formarea tesuturilor speciale si a tesuturilor fatului. De asemenea, femeia insarcinata are nevoie de mai multe vitamine si saruri, minerale.

Regimul alimentar din timpul alaptarii trebuie sa fie mai bogat, astfel incat sa acopere atat nevoile mamei, cat si ale copilului. Cantitatea de proteine trebuie sa atinga 2 g pentru kilogramul de greutate corporala, iar cantitatea de vitamine si de saruri minerale, in special saruri de calciu, trebuie de asemenea marita.

Hrana sau alimentatia sugarului sau a copilului este diferita dupa varsta sa; ea variaza la sugari de la o luna la alta, iar la copil, nevoile sunt proportional mult mai mari decat la adultul normal. De exemplu, fata de adultul normal, copilul pana la 18 ani are nevoie de o cantitate mult mai mare de proteine, pana la 3,5 g pentru kilogramul de greutate corporala; de asemenea, necesitatile de zaharuri pot sa atinga pana la 10 g pentru kilogramul de greutate corporala.

Dimpotriva, nevoile alimentare sau ratia de intretinere a batranilor este mult mai redusa; ea trebuie potrivita dupa activitatea pe care o desfasoara care, in general, este mai scazuta. De exemplu, cantitatea de proteine consumata zilnic trebuie micsorata pina la 1/2 din nevoile adultului.

Proteinele se gasesc atat in alimentele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala. Carnea, pestele, ouale, laptele si branzeturile sunt sursele principale de origine animala, iar legumele uscate (fasolea, mazarea, lintea, bobul), cerealele, pastele fainoase si mai putin fructele si legumele verzi sunt sursele de origine vegetala.

In organism, proteinele intra in alcatuirea tuturor celulelor, proportia lor fiind mai ridicata in muschi, in inima si in singe.

Ele sunt substante care prin hidroliza dau nastere la corpi mai simpli, numiti amino-acizi. Parte din acesti amino-acizi, continuti in molecula de proteina, sunt indispensabili din punct de vedere nutritiv, deoarece ei nu pot fi sintetizati sau produsi in organism, ci trebuie neaparat sa fie introdusi de alimente, pentru a putea fi folositi Ia cresterea, refacerea si pastrarea tesuturilor.

Dupa cum contin sau nu amino-acizii indispensabilii organismului, proteinele se impart in proteine complete, partial complete si incomplete.

Proteinele complete contin toti amino-acizii necesari cresterii, mentinerii vietii si repararii tesuturilor, Ele sunt cazeina si lactoalbumina din lapte, ovalbumina din oua si altele din cereale. Prin urmare, laptele, branza, ouale, carnea de vita, de peste si de pasare si, in foarte mica masura, cerealele contin proteine complete.

Proteinele partial complete mentin viata, dar nu pot ajuta la cresterea normala a tesuturilor. Ele se gasesc in grau, in orz si in orez; de asemenea in legumele uscate (fasole, linte, mazare, bob).

Proteinele incomplete nu pot mentine viata si nu pot ajuta la cresterea organismului atunci cand sunt folosite ca unic izvor de proteine.

Hidratii de carbon sau zaharurile sunt substante foarte raspandite in alimentele de origine vegetala si mai putin in cele de origine animala.

Cerealele (graul, porumbul, secara si produsele obtinute din ele, ca pastele fainoase si painea), fructele (strugurii, merele, perele, prunele, caisele etc.), legumele verzi (morcovii, sfecla, mazarea verde, fasolea verde, ceapa, dovleceii, bamele, spanacul), legumele uscate boabe (fasolea, mazarea, lintea, bobul), cum si nucile, castanele si cartofii, constituie surse foarte bogate de zaharuri de origine vegetala; iar zaharul, mierea, dulcetile si marmeladele sunt extrem de bogate in hidrati de carbon, zaharul continand 100%.

Alimentele de origine animala care contin zaharuri sub forma de glicogen sunt mai ales carnea, muschii, ficatul; sangele contine glucoza, iar laptele, lactoza.

Grasimile sau lipoidele se gasesc atat in alimentele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala. Cele de origine animala sunt mai ales untul, frisca, smantana, branzeturile grase, laptele, galbenusul de ou, untura, slanina, seul si carnurile grase. Grasimile de origine vegetala se gasesc in unele fructe (masline, nuci, alune, migdale), cum si in semintele oleaginoaselor (floarea soarelui, dovleac etc.) din care se scot uleiurile vegetale cornestibile.

Vitaminele sunt elemente regulatorii ale nutritiei, indispensabile vietii animale. Alimentatia sau ratia de intretinere trebuie sa le contina pe toate, fiecare dintre ele avand un rol specific si indispensabil. Ele trebuie sa fie cuprinse in alimente, deoarece organismul uman nu le noate sintetiza. Lipsa lor din alimentatie produce tulburari caracteristice pentru fiecare dm ele, tulburari care dispar indata ce sunt din nou introduse in organism impreuna cu alimentele. Aceste tulburari provocate de lipsa de vitamine se numesc avitaminoze.

Vitaminele sunt produse aproape numai de plante. Compozitia lor chimica nefiind cunoscuta la inceput, ele au fost notate cu literele alfabetului, in ordinea descoperirii lor.

Trebuie sa se stie, de asemenea, ca vitaminele sunt in general substante pe care caldura si agentii fizici le distrug usor.

Vitaminele pot fi impartite schematic in doua mari categorii: vitaminele liposolubile sau solubile in grasimi, aduse deci in special de alimentele grase, si vitaminele hidrosolubile sau solubile in apa, aduse de celelalte alimente.

In prima categorie sunt cuprinse vitaminele A, D, E si K, iar in a doua categorie, vitaminele din grupa B si din grupa C.

Vitamina A se gaseste raspandita atat in alimentele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala. Untul, frisca, smantana, laptele, branza grasa, galbenusul de ou, ficatul sunt izvoarele cele mai bogate in vitamina A de origine animala, pe cand zarzavaturile (spanacul, papadia, rosiile, stevia, morcovii, urzicile), fructele (caisele, piersicile, dovleacul) sunt izvoarele cele mai importante de provitamina A, sau caroten. Necesarul de vitamina A pentru un adult este acoperit prin ingerarea unei cantitati de 500 g lapte, 40 g unt, un ou, zarzavaturi si fructe. Lipsa de vitamina A din alimentatie provoaca tulburari vizuale, tulburari digestive si tulburari ale pielii.

Vitamina D se gaseste mai ales in unt, in lapte si in galbenusul de ou. In cantitate mai mare se gaseste in untura de peste. Tulburarile care apar din cauza lipsei vitaminei D provoaca rahitismul infantil sau cel tardiv, tulburari de calcificare a oaselor si a dintilor.

Vitamina E se gaseste in embrionul cerealelor necojite, in zarzavaturile verzi, in uleiurile vegetale, in lapte, unt si galbenusul de ou. Vitamina E este necesara reproducerii; lipsa ei provoaca lipsa de fecunditate, avort spontan la femei, iar la barbati, sterilitate.

Vitamina K se gaseste in toate partile verzi ale plantelor, in frunzele ofilite, in bacterii, in ficat si este elaborata de flora intestinala. Ea este indispensabila pentru coagularea sangelui, lipsa ei provocand tulburari hemoragice de coagulare.

Vitamina B1 se gaseste raspandita atat in regnul vegetal, cat si in cel animal, dar mai ales in taratele cerealelor si in embrionul lor. Cantitati mai mici de vitamina B1 se gasesc in cereale necojite, in paine neagra, legume uscate, nuci, ciuperci, zarzavaturi si fructe proaspete. Drojdia de bere este insa foarte bogata in vitamina B1. Ea se gaseste, de asemenea, in rinichi, in ficat si in carnea slaba de porc. S-a dovedit ca vitamina B1 pastreaza buna functionare a sistemului nervos si a aparatului digestiv, lipsa ei ducand in special la tulburari nervoase si tulburari in nutritie.

Vitamina B2 sau riboflavina este foarte raspandita in natura. Alimentele de origine animala care contin aceasta vitamina sunt in special rinichii, ficatul, inima, creierul, muschii, albusul de ou, branza si laptele. Culoarea usor galbuie a zerului de lapte se datoreste lactoflavinei sau riboflavinei. Spanacul, laptucile, varza, mazarea verde, fasolea verde si fructele contin de asemenea vitamina B2. Actiunea vitaminei B2 este extrem de importanta, atat in dezvoltarea organismului, cat si in nutritie sau metabolism, favorizand procesele de oxidare celulara. In lipsa ei din alimentatie, apar tulburari generale, tulburari gastro­intestinale si tulburari ale unghiilor si ale parului.

Vitamina PP se gaseste in alimentele de origine animala si vegetala, sub forma de acid nicotinic. Alimentele de origine animala bogate in aceasta vitamina sunt ficatul, rinichii, glandele suprarenale si pestii. Ouale si laptele sunt foarte sarace in vitamina PP. Dimpotriva, graul, orzul, meiul si, intr-o oarecare masura cartofii, sunt alimente bogate in vitamina PP. Ea lipseste insa aproape complet din porumb, malai, slanina, ceapa uscata si fructe (mere, struguri, pere si prune, proaspete si uscate). In drojdia de bere se gaseste in cantitate foarte mare. Vitamina PP este extrem de importanta, deoarece previne aparitia pelagrei si vindeca aceasta boala. Vitamina PP este indicata de asemenea in tulburarile de nutritie (diabet zaharat si guta) si in tulburarile vasculare (degeraturi si tulburari hepatice).

Tot din grupa vitaminei B face parte si acidul folic, izolat la inceput din foile verzi, si apoi din drojdia de bere, ficat si rinichi. El are o actiune primordiala asupra elaborarii globulelor din sange, lipsa lui din alimentatie provocand anemii foarte grave.

Vitamina B12 se gaseste in special in ficat. Preparatele purificate au o culoare roza datorita sarurilor de cobalt. Ca si acidul folic, ea poate fi in parte sintetizata si de flora intestinala. Vitamina B12 are un rol principal in producerea globulelor rosii in sange, lipsa ei din alimentatie putand duce la anemii, mai ales la anemie pernicioasa si tulburari nervoase.

Din grupa vitaminei C fac parte vitaminele C si P. Vitamina C, antiscorbutica, se gaseste in cantitate foarte mare in fructele de maces, in ardeiul gras, rosu si verde, in patlagelele rosii si in lamai, portocale, mandarine; celelalte fructe (capsuni, fragi, smeura, coacaze) contin cantitati mai mici de vitamina C. Dintre zarzavaturi, varza si cartofii contin cele mai importante cantitati de vitamina C. Ea se gaseste, de asemenea, in alimentele de origine animala: ficat, inima, muschi. Trebuie sa se stie, ca alimentele, chiar cele mai bogate in vitamina C, fierte, vreme indelungata, pierd in intregime vitamina. Vitamina C previne si vindeca scorbutul. In lipsa sa din alimentatie apar nu numai scorbutul si tulburarile osoase, dentare si pigmentare, dar si tulburari in stare generala, manifestate prin oboseala.

In sfirsit, vitamina P se gaseste in coaja de lamai, in mandarine si in ardeii grasi, rosii si verzi. Actiunea sa este legata de permeabilitatea peretelui capilarelor. Lipsa sa din alimentatie duce la scaderea rezistentei capilarelor si aparitia tulburarilor hemoragice.

S arurile minerale sunt substante tot atit de necesare vietii ca si vitaminele. Ele se gasesc atat in alimentele de origine vegetala, cat si in cele de origine animala. Ele au o anumita specificitate pentru diferitele tesuturi ale organismului, calciul si fosforul pentru oase, fierul si cuprul pentru sange, sulful pentru cartilaje. Cele mai importante saruri minerale necesare unei bune nutritii sunt calciul, fosforul, clorul, sodiul si fierul.

Calciul se gaseste in cantitate mare in lapte dulce, in laptele batut, in iaurt si in branzeturi, care formeaza sursele cele mai bogate si mai bune de calciu, pentru necesitatile organismului. Legumele uscate, nucile, zarzavaturile si fructele sunt surse mai putin importante. In organism, calciul ia parte la alcatuirea scheletului si a dintilor. Iar in singe se gaseste sub forma libera sau legat de proteine. La copii, cantitatea indispensabila pentru cresterea oaselor si a dintilor este de 1 g pe zi; aceasta cantitate este procurata de 1 litru de lapte. Mama, in cursul sarcinii si in cursul alaptarii, trebuie sa primeasca o cantitate dubla, deoarece altfel fatul isi ia calciul necesar din rezervele mamei, producand decalcificarea organismului acesteia. Lipsa indelungata de calciu din alimentatie produce aparitia, in special la copii, de decalcificari, rahitism si carii dentare. Fosforul se gaseste in mai multe alimente decat calciul. Laptele si derivatele sale, galbenusul de ou si carnea sunt izvoarele animale cele mai bogate in fosfor; iar legumele uscate, nucile si zarzavaturile, sunt izvoarele vegetale. Fosforul este indispensabil vietii, gasindu-se in toate tesuturile din organism. El ia parte in special la formarea scheletului, sub forma de fosfat de calciu si se gaseste sub forma de fosfolipide in sistemul nervos. Lipsa fosforului, din alimentatie duce pe de o parte la decalcificarea oaselor, si dintilor, iar pe de alta parte, la importante tulburari de nutritie si la tulburari de astenie nervoasa si musculara.

Clorul, ca si sodiul, se gasesc in cantitati variabile in alimentele de origine vegetala si animala, insa sunt procurate organismului mai ales de sarea de bucatarie.

Lipsa lor din alimentatie duce la tulburari diferite, in special la oboseala, scaderea tensiunii arteriale, lipsa de pofta de mancare si uneori la tulburari si mai grave.

In sfirsit, fierul se gaseste atat in alimentele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala. Alimentele de origine animala care contin fier in cantitati mai mari sunt sangele si organele bogate in sange (ficatul, splina, maduva rosie a oaselor, rinichii, inima, muschii, precum si galbenusul de ou). Laptele, desi este sarac in fier, il contine sub o forma complet asimilabila si constituie pentru sugari singurul izvor de fier. Alimentele de origine vegetala care contin fier sunt, in ordinea bogatiei lor, zarzavaturile (spanacul, papadia, urzicile, stevia, laptucile, varza) legumele uscate (fasolea, mazarea, lintea, bobul), si fructele uscate (caisele, prunele, smochinele, stafidele, si curmalele), cerealele necojite si painea neagra. In organism fierul se gaseste mai ales in sange, ficat, maduva rosie a oaselor, splina si muschi. In general, un regim alimentar care cuprinde oua, ficat sau carne, verdeturi, lapte, fructe si paine neagra, aduce zilnic cantitatea necesara de fier. Dimpotriva, cand regimul alimentar este sarac in fier, apar anemii speciale, numite anemii prin lipsa de fier. Aceste anemii apar de asemenea la fete in epoca pubertatii (anemii clorotice) si la batrani. Ele mai apar adeseori la bolnavii cu tulburari digestive care nu pot sa utilizeze fierul.

Nu trebuie uitat, insa ca si apa este un element nutritiv important, fiind absolut indispensabila vietii. Apa intra in compozitia tuturor tesuturilor formand 75% din greutatea corpului uman si suprimarea ei din alimentatie provoaca aparitia rapida a unor tulburari grave. Apa este introdusa in organism fie ca atare, fie impreuna cu alimentele. Astfel, laptele contine 87% apa, zarzavaturile, 70 — 95%, iar carnea, 75% apa.

Apa este indispensabila vietii organismului, deoarece fara ea schimburile chimice nu pot avea loc. Ea transporta elementele nutritive, produsii hormonali si produsele de excretie. Ea regleaza temperatura corpului prin evaporare la nivelul plamanului si pielii. Cantitatea necesara de apa variaza intre 1 000 si 1 500 cm3 pe zi.

Toate elementele nutritive mentionate mai sus (proteine, zaharuri, grasimi, vitamine, saruri minerale si apa) sunt aduse organismului prin alimente, care, in majoritatea cazurilor, nu pot fi consumate ca atare. Ele trebuie pregatite pentru a fi mai placute !a vedere, mai gustoase, mai hranitoare si mai usor digestibile.

Cunoasterea pregatirii alimetitelor este deci tot atat de importanta ca si cunoasterea notiunilor de nutritie data mai sus. Acest rol revine bunei gospodine, care va gasi in „Cartea de bucate” a cunoscutei autoare Sanda Marin cea (mai buna calauza pentru pregatirea unor cat mai variate feluri de mancari.

Dr. MIRCEA PETRESCU

 

Share This Post!

Lasă un răspuns