Ceaiurile: termeni şi clasificare

By : | 0 Comments | On : iulie 11, 2011 | Category : Articole

ceai

♦ Definiţia originală a ceaiului este: produs agricol derivat prin diferite procedee din frunzele plantei de ceai: Camellia Sinensis, din familia theaceae (etim. sinensis = chinez, în latină). Această definiţie cuprinde toate tipurile de ceai: alb, verde, negru etc., obţinute prin diferite procedee de fabricaţie pornind de la planta de ceai, cu toate variantele sale biologice.

♦ Clasificarea ceaiurilor este determinată, în principal de nivelul de fermentare (oxidare): verde, alb, negru, oolong, post-fermentat etc. Oxidarea determină modificarea culorii şi a proprietăţilor chimice, de la verde spre negru, conform transformării enzimatice a clorofilei şi generării taninilor.

◊ Ceaiul verde se obţine prin uscare, iar nivelul de oxidare este minim.

◊ Extrema corespunzătoare oxidării totale este ceaiul negru, (numit ‚ceai roşu’, in terminologia chineză). Între ceaiul verde şi cel negru există diferite tipuri de ceai, corespunzătoare nivelului de oxidare.

◊ Ceaiul semifermentat (oolong, ceaiul ‚albastru’) provine prin oprirea controlată a oxidării la un anumit nivel (5-40% pentru ceaiuri mai ‚deschise la culoare’ sau 60-80% pentru ceaiuri ‚mai închise la culoare’, comparativ cu nivelul de 100% corespunzător ceaiului negru).

◊ Există şi ceaiuri care parcurg un al doilea proces de oxidare, numite ceaiuri post-fermentate (pu-erh).

◊ Ceaiul alb se fabrică din muguri feriţi de lumina soarelui înainte de apariţia clorofilei.

♦ Toate aceste categorii de ceai sunt, conform procedeului original de fabricaţie, derivate tehnologice ale aceleiaşi plante – planta de ceai, dar care urmează diferite procese tehnologice. Termenul de ‚ceai’ este utilizat astăzi şi pentru băuturi din plante fabricate în mod asemănător, şi care nu conţin Camellia Sinensis (planta de ceai), deci nu sunt ‚ceai’, în sensul propriu-zis al termenului. Pentru acestea, termenul corect în engleză este de ‚herbal tea’ („ceai din plante”), şi se referă la băutura derivată din frunze, fructe sau alte componente vegetale (fiind diferite de ceai, denumit simplu ‚tea’). Şi în terminologia franceză există un termen mai larg „tisane” pentru a defini aceste „ceaiuri”, spre deosebire de termenul „thé” care defineşte precis „ceaiul”. Un exemplu de ‚herbal tea’ este ‚ceaiul roşu’ (Rooibos), care nu conţine frunze de ceai.

♦ Referitor la procedeul de preparare la domiciliu a produsului comercial se utilizează mai mulţi termeni: infuzie, decoct etc.

◊ Infuzia este procedeul prin care frunzele de ceai (sau alte plante) conţinute într-un plic intră în contact cu apa caldă, care extrage ingredientele (inclusiv vitaminele) în câteva minute.

◊ Decocţia (engl. decoction) este procedeul prin care substanţele din componente vegetale (de obicei plante medicinale) sunt extrase prin fierbere (cel puţin 10 minute), produsul fiind denumit ‚decoct’.

◊ Termenul de ‚tinctură’ se utilizează pentru extracte din plante obţinute prin combinarea cu substanţe alcoolice specifice.

♦ O ultimă categorie, ceaiul cu gheaţă din comerţ (ice-tea sau, mai corect, iced-tea) reprezintă un produs al secolului 20, a cărui industrie atinge astăzi cifre impresionante. Producătorii (ex. Coca-Cola/Nestea, Lipton) menţionează la ingrediente „ceai” (tea), făra o anumită concentraţie ca în cazul sucurilor naturale, alături de care figurează ‚ingrediente’ clasice, în mod particular aromele (lămâie, piersici etc.). Acest tip de produs are o valoare nutriţională scăzută, ce împărtăşeşte mai multe caracteristici cu sucurile decât cu ceaiul.

 

Share This Post!

Lasă un răspuns