Clasificarea dietelor

By : | 0 Comments | On : iulie 11, 2011 | Category : La dieta

clasificare diete

♦ Lipsa clasificărilor dietelor în presa de larg consum nu este întâmplătoare. Pe de o parte gruparea dietelor le-ar scădea din „aură”, pe de altă parte, dietele vor să pară, de multe ori, intervenţii originale sau complexe. Din acest motiv, clasificarea ce urmează nu este nici exhaustivă, nici nu reprezintă o sistematizare oficială. Cu toate acestea, câteva repere pot constitui baza unor clasificări logice.

◊ Nivelul caloric. Având în vedere că dietele au ca scop scăderea în greutate, toate dietele sunt hipocalorice. Deşi unele diete au pretenţia că se bazează pe alte principii, toate principiile metodelor conduc la acelaşi lucru pentru a slăbi: un număr de calorii mai mic decât cheltuielile energetice. Chiar şi intervenţiile nutriţionale conduse de medici au la bază acelaşi principiu, pe care însă nu au motive să îl ascundă. Deşi acesta este secretul tuturor dietelor, comercianţii cu nutriţie se păzesc de multe ori să îl afirme, cuvântul ‚hipocaloric’ fiind probabil pe o listă neagră a termenilor care NU trebuie împrumutaţi din medicină. Clasificările în funcţie de nivelul restricţiei calorice sunt medicale şi nu îşi au locul în clasificarea dietelor.

◊ Proporţia glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Acest aspect reprezintă principalul criteriu în clasificarea dietelor, şi criteriul studiat cel mai intens de ştiinţă. Având în vedere că glucidele, lipidele şi proteinele aduc împreună totalul de 100% de calorii (în absenţa alcoolului), ponderea lor relativă este un bun reper de clasificare.

a) Dietele hipolipidice. Principiul este reducerea conţinutului alimentaţiei în grăsimi. Acest principiu este utilizat în intervenţiile nutriţionale medicale, făcând referire şi la tipul de grăsimi ce trebuie reduse (saturate, trans şi colesterol alimentar), dar se regăseşte şi în multe diete comerciale, fără ca el să fie menţionat în principiile dietei. Exemplu: dieta Scarsdale, „dieta” Ornish. Aceste dietele au la bază principii medicale: Swank, Ornish, Pritikin.

b) Dietele hipoglucidice – „low carb”. Aceste diete se bazează pe reducerea ponderii glucidelor în aportul energetic total. Compensarea se face prin creşterea aportului lipidelor şi/sau proteinelor, din acest motiv, dietele hipoglucidice sunt şi hiperproteice, hiperlipidice sau ambele. Exemple: dieta Atkins, dieta Zone, dieta Sugar Busters, dieta ketogenică (keto).

c) Dietele hiperproteice. Sunt şi hipoglucidice, creşterea ponderii proteinelor făcându-se prin reducerea carbohidraţilor. Exemple: dieta Protein Power, dieta Stillman, la care se adaugă dietele comercializate ca hipoglucidice (Atkins, Zone, Sugar Busters etc.)

d) Dietele echilibrat hipocalorice. Aceste diete sunt cele care respectă structura generală a alimentaţiei sănătoase, în varianta ei cea mai larg acceptată (proporţia de 45-65% glucide / 10-35% proteine / 20-35% lipide). Ele pot apela la diverse modalităţi de selecţie a alimentelor: dieta Weight Watchers (dieta pe puncte), dieta Supermarket (înţelegerea etichetelor), dieta Okinawa (densitatea calorică), dieta hackerului – Hacker’s diet (contorizarea caloriilor).

◊ Tipul glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Majoritatea dietelor se referă la tipul macronutrienţilor, criteriile suprapunându-se în multe cazuri peste criteriile generale pentru alimentaţia sănătoasă (tipul glucidelor, lipidelor, proteinelor).

a) dietele bazate pe tipul glucidelor. Mai multe tipuri de diete corespund acestui criteriu. Exemple: dietele bazate pe împărţirea glucidelor în funcţie de indicele glicemic: dieta Montignac, dieta South Beach;

b) dietele bazate pe tipul glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Recomandările se suprapun peste criteriile pentru alimentaţia sănătoasă, şi se referă la limitarea lipidelor saturate, trans, şi colesterolului alimentar, favorizarea lipidelor mono şi polinesaturate, într-o proporţie adecvată, şi a glucidelor complexe. Exemple: majoritatea dietelor comerciale, alături de variante ale alimentaţiei sănătoase: „dieta” mediteraneeană, regimul vegetarian etc.

◊ Necesitatea unor produse comerciale. Din acest punct de vedere se disting două categorii mari:

a) diete care necesită cumpărarea unor produse speciale, comerciale, altele decât cele pentru descrierea metodei (cărţi, consultaţii online etc.). Exemplu: dieta Smart for Life, dieta Slim-fast;

b) diete care nu necesită obligatoriu achiziţionarea unor produse speciale: dieta Montignac, dieta Atkins, dieta Weight Watchers etc.

◊ Verificarea ştiinţifică. Puţine dintre diete au meritat studierea riguroasă din partea ştiinţei (diabetologie, nutriţie, nefrologie etc.). Conform cu acest criteriu, se pot distinge două mari categorii:

a) dietele verificate ştiinţific, cu beneficii dar şi limite documentate medical: Exemple: dieta ketogenică, dieta Atkins, dietele generic încadrabile la hipoglucidice, hiperproteice sau hipolipidice;

b) dietele neverificate ştiinţific. Exemple: dieta pe grupe sanguine, dieta bazată pe „calorii negative”, regimul disociat, dieta Hay (dieta acid-alcalină), dieta Hollywood (cu grapefruit), dieta cu supă de varză, dieta Montignac şi majoritatea dietelor comerciale. Absenţa verificării ştiinţifice poate însemna fie că ştiinţa susţine principii contrare celor din dietă (de ex. supa de varză), fie că nu există nici un interes logic în a investi în cercetarea unei anumite diete (de ex. dieta pe grupe sanguine), fie că principiile dietei provin exact din medicină. Dealtfel, acest ultim criteriu caracterizează majoritatea dietelor, cu menţiunea că principiile medicale sunt amestecate cu diverse recomandări, corecte sau nu, deduse din ştiinţă sau doar inventate.

♦ Această clasificare nu cuprinde gruparea pe considerente sociale, psihologice, religioase, care nu caracterizează dietele, ci alimentaţia diferitelor populaţii: regimul vegetarian, „regimul” Kosher (alimentaţia iudaică), alimentaţia islamică (halal/haram) etc. De asemenea, industria ‚bio’ (ecologică) nu caracterizează o dietă, ci o modalitate de selectare a alimentelor, după principii corecte din punct de vedere al igienei alimentare (de exemplu minimizarea contaminării cu pesticide). O listă cu diete de larg consum şi principiile lor este prezentată în articolul „dietele de la Atkins la Zone”

 

Share This Post!

Lasă un răspuns