În spatele termenilor regim, cură şi dietă

By : | 0 Comments | On : iulie 11, 2011 | Category : La dieta

dieta

♦ Faptul că există o terminologie diversă care se referă la un singur lucru (slăbirea), arată, logic, că există numeroase metode cu această finalitate. Cuvintele ce le descriu sunt însă doar o faţadă în spatele căreia se ascund intervenţii de o diversitate ce denotă o inventivitate umană de apreciat, dacă n-ar fi dăunătoare. Astfel, despre metodele comerciale de slăbire se vorbeşte în următorii termeni: „regim”, „cură”, „dietă”, „dietetic”, „metodă”, „slăbire”, „renunţare la kilograme”, „kilograme date jos”, „kilograme pierdute”, „arderea grăsimii”, „program”, „meniu”, „plan” etc.. Medicina, la rândul ei, utilizează termeni mult mai bine definiţi: „alimentaţie”, „nutriţie”, „dietetică”, „gastrotehnie”, „terapie medical-nutriţională”, „intervenţie nutriţională”, „nutrienţi”, „principii”, „recomandări”, „ghiduri” (guidelines), „abordare” (approach), etc.

♦ Motivul pentru care listele se intersectează uneori este acela că nutriţia comercială împrumută din medicină acei termeni care sunt mai bine percepuţi, în frunte, desigur, cu cel de „nutriţionist”. „Nutriţioniştii” mai experimentaţi ştiu să preia din medicină nu doar termeni ci chiar concepte întregi, pe care le exploatează cât mai eficient, pentru a da un aer ştiinţific unor intervenţii care au, în realitate, explicaţii ştiinţifice, dar care nu coincid întotdeauna cu principiile metodelor. Pentru a simplifica şi exemplifica, un regim în care se mănâncă doar carne o săptămână întreagă nu este nici pe departe ştiinţific, dar un termen bine plasat de tipul „regim disociat” acoperă „ştiinţific” problema, ca şi cum disocierea ar fi principala explicaţie ştiinţifică şi nu faptul că, sătul de acelaşi meniu plictisitor până la „greţos”, cel ce urmează dieta va sfârşi, inevitabil, prin a slăbi din cauză ca nu mănâncă suficient. Din păcate, multe din dietele comerciale sunt simple metode de a face persoana ca, pentru o perioada bine delimitată în timp, să mănânce puţin şi dezechilibrat, proces care duce inevitabil la slăbire, mai precis la denutriţie.

♦ Un cerc vicios se creează în jurul acestui fapt. Pe de o parte, persoana observă că slăbeşte (surprinzător, în raport cu premisa greşită că „nu va putea slăbi”). Apoi, observă că slăbeşte mult, ceea ce satisface pe deplin dorinţa umană de a avea rezultate rapide şi spectaculoase (bune în multe domenii, nu şi în nutriţie). Slăbind mult, persoana ajunge la bucuria efemeră de a ajunge la o greutate dorită, după care episodul se încheie, universal, prin încetarea curei sau dietei, şi revenirea la greutatea anterioară curei. Nu fără serioase modificări de compoziţie corporală. Cercul vicios continuă. Persoana, într-o nouă tentativă, ştie că a mai slăbit în trecut şi se învinovăţeşte pe nedrept pentru faptul că în ocaziile precedente „nu a mai putut ţine cura”. Astfel încât episodul se va relua. Cei ce au probleme cu greutatea ştiu prin câte încercări de acest tip au trecut şi cât de prost s-au terminat, cu toată buna intenţie şi motivaţia posibile. Din păcate, acest scenariu este foarte frecvent, şi atribuit, greşit, lipsei de voinţă în locul unor motive mult mai logice, cum ar fi de exemplu faptul că organismul se luptă pentru supravieţuire, nu pentru malnutriţie. Acest scenariu reflectă cel mai bine termenul de ‚dietă’ sau ‚cură’.

♦ Din cauză că a devenit deja cunoscut (dar nu destul) faptul că dietele nu sunt bune pentru sănătate, nutriţia comercială s-a adaptat şi a început să se debaraseze de termenii de ‚dietă’ şi ‚cură’. Prima frază din prezentarea dietei Montignac, pe site-ul oficial, este „metoda Montignac nu este o dietă, în sensul tradiţional al cuvântului”. La rândul său, termenul de ‚regim’ şi-a pierdut în ultimii ani din charismă, neputând face faţă, în ultimii ani, concurenţei termenului „dietă”. Viitorul va arăta cât de mult va rezista şi acest termen, deşi intervenţiile de tip „dietă” vor rezista, încă, mult timp, indiferent de nume. ‚Dietă’ şi ‚cură’ înseamnă de fapt un singur lucru: consumul unor alimente/băuturi după un plan prestabilit, restrictiv, pe o perioadă limitată, cu scopul (atins, în mod logic) de a induce scădere în greutate la finalul dietei. Adevărata finalitate a unei diete nu este însă la sfârşitul ei, iar urmarea dietelor face parte pe termen lung din viaţa persoanei.

♦ În loc de concluzie, dietele şi curele sunt soluţii temporare pentru probleme pe termen lung (supraponderea sau obezitatea), ceea ce alimentează adevărata reticenţă a medicinii cu privire la diete, sub orice nume ar circula ele. O alimentaţie sănătoasă şi un stil de viaţă sănătos pe termen lung sunt concurenţa ştiinţifică a dietelor, şi, deşi dietele încep să se ascundă şi sub acest acoperiş, mesajul transmis este cu mult mai bun decât cel ce defineşte tradiţional dieta, şi implică principalul factor ignorat de diete: efectul pe termen lung.

 

 

Share This Post!

Lasă un răspuns