Macul de grădină (Papaver somniferum)

By : | 0 Comments | On : iulie 1, 2011 | Category : Condimente si Plante Aromate, Plante Medicinale

Macul de grădină

Macul se întâlnește în țara noastră ca specie cultivată sau subspontană. Este identic cu macul opiaceu. Semintele sunt utilizate in industria alimentara.

Rădăcina pivotantă lungă de 25-30 cm (80cm), groasă de circa 1-2cm cu ramificații secundare pe o rază de circa 30-50cm: tulpina erectă netedă cilindrică , cerificată, înaltă de circa 150cm, simplă sau puțin ramificată: Frunze întregi alterne alungit-ovoide, acoperite cu ceară, cu margini neregulate, glabre (lipsite de peri), fața superioară cu nervură proeminentă. Flori mari solitare 1-10 pe plantă, actinomorfe, violete, albe, roz sau roșii. Fructul este o capsulă ovoidă sau ușor turtită, cu stigmat persistent (aspect de rozetă),caliciul este caduc(cade după înflorire). Toate organele plantei conțin vase laticifere cu latex care are în compoziție peste 40 de alcaloizi.

Origine : In general se crede ca macul provine din Asia de vest, desi mai de curand s-a sugerat o origine vest-mediteraneana. In orice caz, macul se cultiva in Europa inca din neolitic; este probabil una din primele plante cultivate de om in aceasta regiune.

Descrierea condimentului : Semintele de mac au gust de nuca, placut si delicat.

Utilizari culinare : Macul este cultivat inca din antichitate; este mentionat in Iliada. Iliada si Odiseea au fost fixate in scris in secolul al VIII-lea, dar se refera la fapte petrecute cu aproximativ 500 de ani inainte. Poemele homerice sunt pline de detalii din Grecia pre-clasica – dar alimentatia este destul de neglijata. Sunt mentionate mai multe feluri de cereale, dar in mod surprinzator pestele nu apare niciodata. Poemul lasa impresia ca razboinicii Epocii de Bronz iubeau foarte mult carnea: “dainymenoi krea t’ aspeta kai methy hedy“(se ospatau cu multa carne si vinuri dulci), si “krea amph’ obeloisin peirein optan te periphradeos“ (puneau carne la frigare si o prajeau cu grija) sunt fraze cu care poetul descrie numeroase ospete.

Pe langa mac Homer mentioneaza multe alte plante comestibile: cele mai frecvente referiri se fac la masline (“elaion” – ulei de masline -, sau “elaia” – maslin -), si chiar si ceapa isi face aparitia (“krommyon”). Mai apare si o planta numita “selinon”, pe care traducatorii o identifica drept telina, sau patrunjel.

Anticii apreciau macul pentru uleiul obtinut din semintele sale. Acestea mai erau folosite si la obtinerea bomboanele cu miere sau a prajiturilor, deseori impreuna cu migdale sau susan, pentru a se obtine produse asemanatoare cu baclavaua greceasca. Aceste dulciuri erau de multe ori usor piperate – o caracteristica a bucatariei mediteraneene antice. Puterile narcotice si analgezice ale opiului erau bine cunoscute medicinei antice grecesti. Cu toate acestea, opiul ca drog ilegal, care creaza dependenta, este un fenomen relativ recent in Europa.

Astazi uleiul de mac este o specialitate neobisnuita si se produce numai in cantitati mici; de cele mai multe ori este obtinut prin presare la rece, si are o calitate potrivita pentru salate. Cultivatorii de mac din Europa de vest se confrunta cu numeroase restrictii menite a impiedica producerea de opiu. Insa in climatul vest-european plantele de mac nu produc alcaloid in cantitate suficienta, si orice opiu produs acolo ar fi de calitate inferioara.

Share This Post!

Lasă un răspuns