Scorțișoara (Cinnamomum verum)

By : | 0 Comments | On : iulie 1, 2011 | Category : Condimente si Plante Aromate, Plante Medicinale

baton-scortisoara

Scortisoara este un copac a carui scoarta se prelucreaza si este utilizata ca si condiment. Creste in India, facand parte din familia dafinului. In antichitate era extrem de greu de procurat, motiv pentru care nu si-o puteau achizitiona decat persoanele foarte bogate.

Vechii egipteni o utilizau pentru imbalsamari nu doar datorita mirosului ei foarte puternic, dar si a capacitatii crescute de conservare.

Aceasta din urma calitate face sa fie recomandata adaugarea unui praf de scortisoara in mancaruri, care vor rezista pentru o perioada mai lunga de timp.Astazi ne este foarte la indemana procurarea scortisoarei, chiar daca ea creste doar in anumite zone ale lumii.

Daca este consumata cu masura, scortisoara poate fi folosita ca leac pentru boli dintre cele mai diferite, dar si de o gravitate foarte mare. Datorita continutului bogat in antioxidanti, aceasta poate ajuta chiar si in tratarea cancerului. Proprietatile antibacteriene si antifungice ale uleiului extras din lemnul de scortisoara sunt recomandate pentru tratarea infestarii cu diferite bacterii sau ciuperci.

Medicina naturista recomanda folosirea scortisoarei atat pentru uz intern (consumand ceai de scortisoara) cat si pentru uz extern (in amestecuri de miere cu scortisoara, uleiuri de scortisoara ). Pentru a prepara un ceai de scortisoara este recomandata utilizarea bucatilor lemnoase de scortisoara. Se pot obtine ceaiuri in urma fierberii unei bucati de scortisoara pentru o perioada de zece minute (dupa care lemnul este inlaturat) dar si prin infuzie. Studii recente au demonstrat ca scortisoara este un inamic indubitabil impotriva nivelului ridicat de colesterol din sange. Previne coagularea sangelui si il fluidizeaza.

Prevenirea infertilitatii, precum si intarirea organelor genitale este, inca din timpurile stravechi, o atributie pe care femeile o incredintau acestui condiment miraculos. Este buna si pentru inlaturarea durerilor menstruale, fiind un foarte bun antiinflamator.

Placerea poate fi imbinata cu utilitatea in cazul amestecului unei cantitati de 50 de grame de scortisoara cu un litru de vin care urmeaza sa fie fiert. Desi pare incredibil, acest amestec ajuta la inlaturarea balonarilor sau a constipatiei.

Multi experti spun ca scortisoara slabeste si recomanda combinatia de miere cu scortisoara pentru slabit, sau un ceai de scortisoara pentru slabit. Exista o cura de slabire cu scortisoara, care are acelasi principiu ca si o noua dieta pentru slabite aparuta:  consumarea de scortisoara cu miere. Au aparut pe piata si retete cu scortisoara. Unii cosmeticieni folosesc masca cu miere si scortisoara. Parerile sunt insa impartite, in functie de experienta sau de rezultatele mai mult sau mai putin miraculoase obtinute de pe urma unor asemenea cure si slabit si diete bazate pe beneficiile scortisoarei.

Un lucru e sigur: ambele produse sunt perfect naturale, fiind utilizate ca medicament inca din vechime. Combinatia de scortisoara cu miere este indicata in tratarea mai multor boli precum racelile sau chiar gripa, eczemele, ulcerul stomacal, tusea convulsiva, boli cardiovasculare, artrita, infectii ale vezicii urinare, dureri articulare, indigestie, chair si lipsa poftei de mancare.

Gingivitele pot fi si ele inlaturate cu ajutorul ceaiurile preparate din scortisoara. Se adauga o lingurita de scoartisoara la o cana de apa fiarta iar cu lichidul obtinut de pe urma infuziei se clateste gura de doua ori pe zi, dimineata si seara.

Pe langa toate calitatile pe care le-am enumerat mai sus, adaugam in plus si faptul ca, in amestec cu alte plante precum ghimbirul, nucsoara, mugurii de brad sau pin, scortisoara are si proprietati de afrodisiac, avand efect de excitant asupra sistemului nervos. Acesta este si unul dintre motivele pentru care femeilor insarcinate le este interzisa ingestia unei cantitati prea mari de scortisoara sau amestecuri cu aceasta planta.

Descrierea condimentului : Scortisoara este comercializata in forma rasucita, in fasii, sau rulata compact. Fasiile de culoare maronie deschisa pana la cafenie sunt in general subtiri, partea exterioara, buretoasa, a scoartei fiind decojita. Cele mai bune varietati sunt cele deschise la culoare, cu aparenta de pergament.

Condimentul mai este disponibil pe piata si ca pudra.

Scortisoara este asemanatoare cu scortisorul (cassia), dar exista unele deosebiri la care piata este sensibila, din moment ce in SUA si Asia de sud-est acesta din urma predomina. Pudra de scortisoara este mai deschisa la culoare si mai fina decat cea de scortisor.

Aroma scortisoarei este puternica, dulce si placuta. Gustul ei este dulceag si cald, cu o usoara nuanta amaruie, sau astringenta. Comparativ cu rudele sale, scortisoara are un ton proaspat, care lipseste celorlalte specii inrudite.

Utilizari culinare : Scortisoara este unul dintre putinele condimentele mentionate in Vechiul Testament. Se pare ca Moise o folosea in scopuri medicale.

Chinezii o foloseau deja, conform inregistrarilor scrise, inca prin 2.800 i.H., si o apreciau ca remediu impotriva racelii si a problemelor digestive. Scortisoara este amintita si in scrierile antice ale lui Pliniu, Dioscoride si Theophrast.

In vechea Roma era arsa in timpul funeraliilor, iar vechii egipteni o foloseau in cursul procesului de imbalsamare, datorita mirosului si a calitatilor de conservant.

Alaturi de piper, cuisoare si nucsoara, scortisoara a fost extrem de pretuita in Europa medievala, aceste condimente fiind motivul principal al expeditiilor ce au dus la descoperirea Lumii Noi si la deschiderea relatiilor cu tarile din Orientul Indepartat.

Dat fiind ca scortisoara este originara din sud-estul Asiei, nu este de mirare ca bucatariile din Sri Lanka si India o utilizeaza pe scara larga, atat in mancaruri cat si la aromatizarea ceaiului.

Scortisoara mai este populara in toate regiunile unde influenta persana si araba s-a facut simtita: vestul, sud-vestul si centrul Asiei, nordul si nord-estul Africii.

In India, scortisoara este folosita sub forma de fasii intregi, prajite in ulei fierbinte pana se deruleaza si devin aproape drepte, lucru foarte important caci astfel lasa libere aroma si gustul. La prajire, mai ales in ghee si unt, scortisoara se inmoaie. (Cei carora le place gustul ei pot avea o surpriza extraordinara, daca vor mesteca bucati dintr-un astfel de rulou de scortisoara, desfacut dupa prajire.) Apoi, temperatura este micsorata si se adauga alte ingrediente ca rosii, ceapa sau iaurt. Bucatile de scortisoara pot fi scoase din mancare inainte de a fi servita, dar cel mai adesea, sunt pastrate ca element decorativ.

In majoritatea tarilor este preferata scortisoara pudra. Aceasta trebuie adaugata cu putin timp inainte de a fi servita caci, prin fierbere, devine usor amaruie. Scortisoara sub forma de pudra este un ingredient important in cateva amestecuri de condimente exotice, cum ar fi “garam masala”, “curry”, “baharat”, “ras el hanout”, “galat dagga” si “berbere”, ca si in amestecul clasic al bucatariei franceze “quatre epices”.

Desi scortisoara a fost foarte importanta in bucatariile europene din secolul al XVI-lea pana in secolul al XVIII-lea, popularitatea ei a scazut, fiind folosita aproape exclusiv in deserturi, nici acelea prea multe la numar. Este foarte rar folosita pentru a condimenta preparatele ne-dulci, spre deosebire de bucatariile asiatica si araba.

Asa numitii “muguri de scortisoara” sunt fructele necoapte recoltate la putin timp dupa ce planta infloreste; seamana la infatisare cu cuisoarele. Acesti muguri sunt mai putin aromati decat scoarta, dar mirosul lor este interesant: bland, pur si dulce. Pentru ca aceasta aroma sa fie eliberata mugurii trebuie pisati foarte fin. Se folosesc in cantitati semnificative doar in China si India (regiunea Kutch din statul Gujarat).

Share This Post!

Lasă un răspuns