Sucuri naturale, nectar şi fresh-uri

By : | 0 Comments | On : iulie 11, 2011 | Category : Sanatate

fresh

♦ Aceasta categorie de sucuri cuprinde un ingredient comun: lichidul ce se găseşte în mod natural în fructe (adevăratul „suc natural”, în engleză ‚juice’).

♦ Pornind de la acest ingredient şi proporţia sa, majoritatea ţărilor dispun de prevederi legale pentru a delimita categoriile de sucuri ce pot fi considerate ‚suc natural’. Dintre acestea, două corespund total definiţiei: fresh-ul de fructe (sucul proaspăt obţinut prin stoarcerea fructului) şi sucul natural 100%.

♦ În SUA, termenul de ‚juice’ se aplică doar băuturilor a căror etichetă menţionează 100%, şi în fabricarea cărora acest suc provine din stoarcerea fructelor, şi nu din alte procedee (extragerea cu substanţe chimice). O denumire corectă pentru sucul 100% din portocale este, astfel, „orange juice”.

♦ Alte sucuri care nu au concentraţia de 100% nu sunt incluse în categoria ‚juice’, ci în categoria ‚juice drinks’, termen care semnalează o concentraţie mai mică de suc natural, şi, de obicei, prezenţa unor substanţe adăugate, inclusiv zahăr şi îndulcitori. Un astfel de suc conţine, pe lângă sucul natural (de exemplu în proporţie de 5%), alte ingrediente, inclusiv adausuri de vitamina C, acid citric, sirop de fructoză etc. Denumirea pentru un astfel de suc este, pentru a urma acelaşi exemplu, „orange juice drink”. Un termen similar este „juice cocktail”, care semnalează prezenţa, alături de sucul natural, a altor ingrediente.

♦ O a treia categorie de sucuri pe bază de suc natural este cea a nectarurilor. Pentru a putea fi denumită ‚nectar’, în Marea Britanie spre exemplu concentraţia de suc natural (juice) trebuie să fie intre 25 şi 50%.

♦ Ca ultimă definiţie în acest glosar, cea a sucurilor carbogazoase pe bază de arome de fructe (de ex. Fanta de portocale, Mountain Dew) nu corespunde criteriilor pentru această categorie, prin procedeul de fabricaţie, aceste sucuri putând fi încadrate la ‚apă cu arome’ sau ‚băuturi carbogazoase’.

♦ Este de remarcat faptul că termenul de ‚juice’ este folosit foarte judicios în SUA, un suc de o concentraţie de 99% neputând primi acest calificativ, spre deosebire de cel 100%. Pentru orice concentraţie mai mare de 0% şi mai mică de 100% este obligatoriu ca lângă cuvântul ‚juice’ să apară un termen precum ‚drink’ sau ‚cocktail’, termenul ‚juice’ sa nu apară decât pe lista ingredientelor şi nu în „titlul” etichetei.

♦ Fresh-urile reprezintă echivalentul ‚neindustrial’, proaspăt, al sucurilor 100%, cu avantajul faptului că persoana care le consumă asistă sau chiar îndeplineşte procedura de fabricare. Conţinutul fresh-ului nu poate fi pus la îndoială, iar substanţele nutritive din sucul natural din fructe nu au cum să se piardă. Ce se pierde prin stoarcere sunt fibrele, acest lucru constituind principala critică adusă fresh-urilor. Din acest punct de vedere, absenţa fibrelor din fresh-uri reprezintă un dezavantaj faţă de fructul integral. Cu toate acestea, deşi blamate de majoritatea nutriţioniştilor pe acest considerent, trebuie acceptat că fresh-urile reprezintă o alternativă evident mai bună la absenţa consumului de fructe sau la consumul de sucuri de tip ‚cola’, pentru a alege două situaţii frecvente.

♦ Spre deosebire de sucurile carbogazoase, reglementările legale exceptează de la interdicţii sucurile naturale (‚juice’), inclusiv în planurile nutriţionale din şcoli, semnalând prin aceasta faptul că avantajele consumului (de ex. prezenţa vitaminelor şi mineralelor) depăşesc, în general, dezavantajele.

 

Share This Post!

Lasă un răspuns